Un editorial al meu în revista VIP:
Potrivit AFP, cîteva sute de oameni din trei sate creştine din împrejurimile oraşului Jos, din Nigeria, au fost ucişi de musulmani înarmaţi cu macete. Oraşul Jos se află tocmai în regiunea care separă nordul nigerienilor musulmani de sudul celor creştini. Între ucişi se numără copii de cîteva luni şi femei. Aceşti oameni au fost înjunghiaţi ca animalele, în data de 7 martie, duminica, la ora trei dimineaţa. Au fost treziţi de nişte explozii puternice, au încercat să fugă şi au fost hăcuiţi cu cruzime de Fulani musulmani.
Ăsta e un fapt.
Al doilea fapt e că americanii plătesc galonul de benzină cu preţul cu care plătim noi, europenii, litrul. Iar un galon are aproape patru litri. Cum bine ştiţi, americanii nu primesc petrolul arabilor pe ochi frumoşi, ci îşi fac preţul singuri, cu „bîta” „furtunilor în deşert”. Fac asta de ani de zile, iar acest fapt le-a adus o prosperitate sfidătoare (din care puţine firimituri au căzut la masa ţărilor în curs de dezvoltare) şi ura statelor din lumea arabă.
Ca un făcut, principalul partener extern al Nigeriei este SUA, care primeşte 47,4% din exporturile Nigeriei. Iar aceste exporturi consistă, în proporţie de 95%, în petrol şi produse petroliere. Devine tot mai evident: dacă americanii le-ar oferi nigerienilor un preţ bun pentru petrol, aceştia ar avea bani pentru cultură şi învăţămînt, iar aceste carnagii înfiorătoare ar deveni istorie. În plus, dacă americanii le-ar oferi şi arabilor un preţ bun pentru petrol, pe fondul unei situaţii mondiale mai echilibrate, povestea urii dintre musulmani şi creştini ar putea fi îngropată în uitare.
Undeva… Jos… în adîncurile minţii noastre putem face calculul corect al acestei poveşti. Sîngele celor cîteva sute de victime din satele nigeriene plăteşte, de fapt, acelaşi imbecil confort american, aceleaşi nefireşti SUV-uri.
Sigur, nimeni nu garantează că o dictatură mondială a arabilor, chinezilor sau ruşilor ar fi mai plăcută decît cea instaurată de americani. Din ce ne arată istoria recentă, mai mult ca sigur că nu. Pe fondul consumismului american, care şi-a întins farmecele ieftine şi în Europa, grăuntele divin din noi mai are de aşteptat pînă să vadă o oglindire a lumii lui Dumnezeu în lumea noastră.
Undeva… Jos
martie 15, 2010 de Marius Ianuş
[…] și umilă, Nea Costache – și el cu un pachet volminos de cărți și cu o damigeană, Marius Ianuș – evident, cu o geantă de cărți, Dumitru Agachi – cu ținută impozantă și fără cărți […]