„Golănaşul” Dinescu versus Adrian Marino: bardul de la Slobozia se răzbună pe morţi

– un editorial în VIP –

„Evenimentul zilei” a publicat doar cîteva citate din jurnalul criticului literar Adrian Marino, iar lumea literară s-a burzuluit cum o mai făcuse doar la apariţia jurnalului lui Paul Goma. Cel mai virulent a reacţionat „golănaşul” Mircea Dinescu care, laolaltă cu „Academia Caţavencu”, ar ilustra „acest detestabil specific naţional. Amuzant, uneori, pentru o clipă, el este odios în esenţă. Fiindcă poluează şi trivializează totul. Terfeleşte toate valorile, bagatelizează toate intenţiile bune.” Reacţia? Dinescu se trezeşte brusc că Marino ar avea dosar de colaborator al Securităţii şi ar fi fost şi colaborator al SIE. Gestul lui Dinescu e atît de urît nu doar pentru că presupune tăinuirea unei astfel de informaţii. Cîţi ani a avut Dinescu la dispoziţie ca să ne spună ce turnători au fost în lumea literară? De cît timp e Dinescu în CNSAS? O să ne spună vreodată numele tuturor turnătorilor din literatură? Gestul lui Dinescu e infam acum din cauza suferinţelor prin care a trecut Adrian Marino din 1949, opt ani de puşcărie şi şase ani de domiciliu forţat în Bărăgan. Chiar dacă bursa de un an în Elveţia, între 1971 şi 1972, confirmă spusele lui Dinescu (doar „subsemnaţii” puteau să iasă în Occident), faptul că Adrian Marino a făcut „pactul cu Diavolul” trebuie privit din perspectiva lui. Paisprezece ani de suferinţe înseamnă enorm, iar un om cu o astfel de poveste pe umeri poate fi judecat doar de cei care au trecut prin astfel de situaţii. „Cine este totuşi mai vinovat: victima sau călăul? Securistul ce te-a bătut, constrâns, şantajat etc. să dai note informative sau autorii acestor note?”, se întreabă Marino retoric.

Read Full Post »