Feeds:
Articole
Comentarii

Coperta:

Un alt editorial al meu în revista VIP:

Cît de sălbatic este omul Mileniului III? Și ce se ascunde în spatele stereotipurilor comportamentale care se transmit din generație în generație? Unul dintre ele, dovedirea încheierii ciclului adolescenței, are forme neașteptate. În Ardeal, un tînăr trebuie să înalțe singur o căpiță de fîn cît șura. Abia atunci e bun de însurătoare, deci matur. Pentru pușcăriași, dovedirea bărbăției poate însemna zdrobirea în pumni a unui coleg de celulă. În insulele Feroe, ținut autonom în cadrul Regatului Danemarcei, să fii bărbat înseamnă să omori un delfin, în cadrul unei festivități scabroase, la care participă întreaga comunitate.
Zeci de delfini sînt ademeniţi într-un golf de adîncime redusă şi măcelăriţi de tinerii care aspiră la „onorurile” bărbăţiei. Apa golfului se înroşeşte, de parcă un apus intens şi-ar înmuia culorile în el, apoi trupurile măcelărite ale delfinilor sînt tîrîte prin faţa sutelor de privitori şi aşezate pe caldarîmul portului cu maţele burţii scoase în afară, ca nişte triste marsupii sparte.
Speciile de delfin care trăiesc în această parte a Ocenaului Atlantic, delfinul cu capul rotund (Globicephala melas) şi delfinul cu burta albă (Lagenorhynchus acutus), sînt pe cale de dispariţie. Delfinii, cele mai inteligente animale, se lasă ademeniţi în golfurile feroezilor pentru că au o fire prietenoasă care îi împinge la o nefirească încredere în om…
Feroezii practică acest obicei barbar din anul 1584. Din anul 1709 numărul delfinilor ucişi este menţionat în analele oficiale. În perioada 1709 – 1950 feroezii au ucis 178.259 delfini, iar din 1950 pînă acum peste 79.000 de delfini. Sînt 17 localităţi în Feroe unde are loc, anual sau o dată la doi ani, această baie de sînge.
De cîţiva ani carnea de delfin, care conţine toxine peste limitele a ce e recomandat pentru sănătatea umană, a fost scoasă din alimentaţia de uz comun. Prin urmare, masacrul din Feroe nu mai are legătură cu nicio finalitate comercială. În afara turismului, poate, de vreme ce locuitorii acestor insule se laudă prin toate colţurile internetului că trăiesc simplu, în comuniune cu natura, „nepervertiţi” de civilizaţie… Dar cît de absurd de stupid trebuie să fie să dai o grămadă de bani ca să îi vezi pe aceşti ucigaşi de delfini primitivi interpretîndu-şi ritualul sinistru…

Măcelărirea delfinilor în Feroe 1

Măcelărirea delfinilor în Feroe 2

Citește în continuare »

Mamijuana (2002)

Această cărticică a apărut în colecția revistei Fracturi, în 2002 (nu, nu în 1902, deși cam așa arată 🙂 ; așa erau vremurile).

Mai mulţi amici de-ai mei, destul de vagi în amiciţia lor, au încercat să mă convingă de-a lungul vremii că exagerez atunci cînd vorbesc despre amestecul securităţii în viaţa mea.

Mai am o dovadă, din punctul meu de vedere clară, în această privinţă. Între primele imaginii care apar la o cautare a numelui meu pe google este una TOTAL DEFAVORABILA mie, care, potrivit celui care a încărcat-o pe net, nici măcar nu a apărut vreodată în vreo pagină net. Sigur că întrebarea asupra motivului care l-a făcut să încarce şi să catalogheze această poză rămîne, aşa că mai că încep să am bănuieli în privinţa apartenenţei acestui amic la servicii.

Pe prima pagină a căutării mele pe google se mai observă o enormitate (am mai scris despre asta – link) – o replică a unui critic literar la un articol pe care l-am publicat online pentru cîteva ore. Discuţia dintre mine şi acest critic s-a stins demult, dar articolul, de pe siteul revistei Observator, continuă să… pompeze. Sînt doar două explicaţii posibile: ori cei de la Observator utilizează mijloace neortodoxe de a-şi promova siteul şi bagă updatări zilnice şi generatoare de trafic, ori anumite persoane se ocupă în mod organizat de imaginea mea.

Poza de mai jos a stat vreme de doi ani – mi se spune – pe prima pagină a căutării de date despre mine. Oamenii care vroiau să mă citească sau să ia legătura cu mine – probabil sute – au văzut-o şi şi-au făcut o primă impresie despre mine. Nu e greu să îi faci o poză cuiva care vorbeşte în timp ce clipeşte şi avînd gura deschisă. Dar să publici o astfel de poză e o mîrşăvie. Citește în continuare »

Undeva… Jos

Un editorial al meu în revista VIP:
Potrivit AFP, cîteva sute de oameni din trei sate creştine din împrejurimile oraşului Jos, din Nigeria, au fost ucişi de musulmani înarmaţi cu macete. Oraşul Jos se află tocmai în regiunea care separă nordul nigerienilor musulmani de sudul celor creştini. Între ucişi se numără copii de cîteva luni şi femei. Aceşti oameni au fost înjunghiaţi ca animalele, în data de 7 martie, duminica, la ora trei dimineaţa. Au fost treziţi de nişte explozii puternice, au încercat să fugă şi au fost hăcuiţi cu cruzime de Fulani musulmani.
Ăsta e un fapt.
Al doilea fapt e că americanii plătesc galonul de benzină cu preţul cu care plătim noi, europenii, litrul. Iar un galon are aproape patru litri. Cum bine ştiţi, americanii nu primesc petrolul arabilor pe ochi frumoşi, ci îşi fac preţul singuri, cu „bîta” „furtunilor în deşert”. Fac asta de ani de zile, iar acest fapt le-a adus o prosperitate sfidătoare (din care puţine firimituri au căzut la masa ţărilor în curs de dezvoltare) şi ura statelor din lumea arabă. Citește în continuare »

Dacă vedeţi o publicaţie sau un site cultural care începe să facă topuri imediat după lansare, nu vă pierdeţi vremea…

Credeţi că în literatură nu e nimic de furat? Vă înşelaţi, scriitorii se bat şi ei pentru un fel de monede invizibile: nivelul de prestigiu. Iar unde există o miză apar şi hoţi, desigur. Cum se manipulează cel mai simplu? Printr-un top, bineînţeles. Topul e cel mai primitiv act de aşezare a acestor bunuri simbolice care sînt cărţile pe eşicherul gradelor de prestigiu.
Prima oară am văzut acest tip de manipulare în Observatorul Cultural, în 2000 (chiar în anul apariţiei acestui săptămînal, deci). Într-un top al ultimelor apariţii, pe genuri, care se adresa tinerimii intelectuale (halal intelect!) şeful revistei, I.B. Lefter, strecura printre cărţile unor nume literare sonore cărţi ale prietenilor lui (în unele cazuri ale prietenilor prietenilor lui) de care nu auzise nimeni. Doar-doar s-or impregna şi ele de un strop de valoare.
O să spuneţi că de la Lefter nu aveai la ce să te aştepţi – e un personaj caragelian al literaturii recente, cum îl arată chiar numele, cunoscut acum mai mult pentru că şi-a făcut uniune scriitoricească împreună cu amicii ca să-şi premieze nevasta. (La paritate cu un alt scriitor, din cîteva zeci de voturi.)
Manipulările pe care le-am văzut eu nu s-au oprit la Lefter.
Mai cinice decît ale lui I.B.L., pentru că încercau mai mult să păstreze aparenţele echidistanţei (oameni puşi să dea cu subsemnatul asupra preferinţelor, deşi nu auzise nimeni pînă atunci de ei), au fost cele ale ultrafinanţatului supliment 22 „Bucureştiul cultural” (la fel, nesimţiţii care fac acest supliment au făcut top chiar în anul în care el a apărut). Citește în continuare »

Un editorial din revista VIP:

Opreşte producţia de bio-carburanţi, Barack Obama! Africa are nevoie de hrana aia! Haide să facem fîntîni în Etiopia şi Congo! În Nigeria şi Ciad trăiesc copii! Barack Obama, jumătate din copiii aceia mor pentru că beau apă din bălţi! (Norul imaginaţiei mele stă ca o pasăre de celuloid la fereastră… Cred că toate astea vin de la Dumnezeu, iar tu TREBUIE să mă asculţi.)

Scoate SUV-urile în afara legii! Maşinile nu trebuie să fie mari şi urîte! Mari, mortale, urîte şi mîncăcioase!… America nu mai trebuie să gîndească în bani! Am citit profeţiile Universităţii Columbia… Ăsta e Iadul?! Pe ce lume trăieşti?

Olanda e sub apă! Bangladeşul e sub apă! Şi Shangai şi New York şi Copenhaga şi Malmö !

Îţi propun să ne trezim! Mentalitatea capitalistă trebuie distrusă! Înainte să ne distrugă ea pe noi! Dumnezeu vrea să îi îngrijim Lumea, nu să o roadem! Ajută-mă să te ajut, Barack Obama!

Ce înseamnă „apă de suprafaţă şi mortalitate cauzată de diaree în Africa” ? „Procentul de copii din gospodării care beau apă de suprafaţă în Madagascar”? „50,2 – 82,5%”? Ce înseamnă „Statele Unite produc suficiente cereale ca să hrănească două miliarde de oameni”? Dar „dacă fiecare om de pe Pământ ar consuma ca un american, am avea nevoie de cinci planete”?

Ai văzut filmul „Home*h al lui Yann Arthus-Bertrand, Barack Obama? Ce înseamnă „mai mult de 80% dintre oameni trăiesc cu mai puţin de 10 dolari pe zi”? Nici eu nu-s departe de asta, dacă stau să mă gîndesc bine… Statele Unite trebuie să fie generoase, Barack Obama! În Casa Albă încap toţi sinistraţii din Haiti şi eu!

De ce ne încăpăţînăm să nu înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu care a coborît printre noi? Citește în continuare »